CONȘTIINȚA ȘI NOI

Poate că suntem doar un experiment mai mult sau mai puțin reușit al unei inteligențe dintr-o altă lume, care a adus si a grefat tipul ei de conștiință pe niște forme de viață dezvoltate deja pe pamânt și care trebuie să se mai adapteze una cu cealaltă până ce vor reuși să devină compatibile si să comunice cât de cât eficient.

Să ne închipuim că pesoana noastră e ca o mașină cu un șofer foarte inteligent, dar care  vorbește o limbă diferită de cea a conștiinței noastră. Așa că această conștiință ar dori să trimită mașina - respectiv persoana noastră - la București, în timp ce ea se află deja pornită din proprie inițiativă sau datorită unui program preinstalat. Dar conștiința noastră comunică defectuos cu șoferul, iar acesta, la intersectie, o ia spre Constanța, fiindcă așa a înțeles de la conștiință: că ea se așteaptă să ajungă la Constanța.

Conștiința: nu și nu! (vorba bancului). Așa că face tot ce poate să împiedice mașina să se ducă la constanța: fuge dupa ea, o împinge de pe drum, poate ajunge să distrugă și drumul, doar la ceea ce ar fi cel mai simplu, mai ușor și mai sigur se gândește cel mai puțin: să învețe să comunice cu șoferul și să-i arate pe unde trebuie să meargă.

Așa facem și noi inclusiv cu sănătatea noastră: facem tot posibilul s-o împiedicăm să ajungă acolo unde am lăsat-o chiar noi să înțeleagă că ne așteptăm să ajungă: la boli, bătrânețe prematură etc., și apelăm l-a doctori care și ei înțeleg mai puțin decât înțelegem noi limbajul ființei noastre și ne fac mult mai rău, măcelărindu-ne de multe ori, după ce tot ei au determinat dezechilibre majore.

Cea mai importantă grijă a noastră trebuie să fie comunicarea dintre conștiința noastră și ființa noastră. Aici se găsesc toate răspunsurile, la toate întrebările și problemele. Toți cei din afară ne pot oferi prea puțin:cel mai grozav doctor ne poate trata sau scăpa de boală doar în măsura în care a ajuns el însuși la această cunoaștere. Tot ce pot face ceilalți este să ne povestească experiențele prin care au trecut ei înșiși și să ne încurajeze să le trăim pe ale noastre. Dar comunicarea e doar la noi. Unii o numesc CREDINȚĂ. Și ei au mare dreptate. Oricine poate încerca și va vedea ce rezultate surprinzătoare vor apărea cu puțină răbdare...