Parabolă: s-ar
putea zice despre internet că este asemeni oceanului ce adăpostește o
imensitate de specii de plante și animale. Din toate acestea, fiecare dintre
noi poate pescui diverse chestii, de la
hamsii până la balene, scoici cu perle sau multe altele la care nici nu mă pot
gândi pe moment. Dar putem folosi din tot ce pescuim doar ceea ce cunoaștem și
suntem obișnuiți: de exemplu cei mai mulți pot mânca doar peștii mai mici, unii
doar șprot și hamsii, pentru alții și balenele sunt digerabile. Așa că trebuie
să fiu mulțumită că eu am învățat să mai ”îngurgitez” câte ceva fără sa-mi
rămână prea mult în gât (”codița”).
Poate că suntem doar un experiment mai mult sau mai puțin reușit al unei inteligențe dintr-o altă lume, care a adus si a grefat tipul ei de conștiință pe niște forme de viață dezvoltate deja pe pamânt și care trebuie să se mai adapteze una cu cealaltă până ce vor reuși să devină compatibile si să comunice cât de cât eficient. Să ne închipuim că pesoana noastră e ca o mașină cu un șofer foarte inteligent, dar care vorbește o limbă diferită de cea a conștiinței noastră. Așa că această conștiință ar dori să trimită mașina - respectiv persoana noastră - la București, în timp ce ea se află deja pornită din proprie inițiativă sau datorită unui program preinstalat. Dar conștiința noastră comunică defectuos cu șoferul, iar acesta, la intersectie, o ia spre Constanța, fiindcă așa a înțeles de la conștiință: că ea se așteaptă să ajungă la Constanța. Conștiința: nu și nu! (vorba bancului). Așa că face tot ce poate să împiedice mașina să se ducă la constanța: fuge dupa ea, o împinge...

Comentarii
Trimiteți un comentariu