Treceți la conținutul principal

CONȘTIINȚA ȘI NOI

Poate că suntem doar un experiment mai mult sau mai puțin reușit al unei inteligențe dintr-o altă lume, care a adus si a grefat tipul ei de conștiință pe niște forme de viață dezvoltate deja pe pamânt și care trebuie să se mai adapteze una cu cealaltă până ce vor reuși să devină compatibile si să comunice cât de cât eficient.

Să ne închipuim că pesoana noastră e ca o mașină cu un șofer foarte inteligent, dar care  vorbește o limbă diferită de cea a conștiinței noastră. Așa că această conștiință ar dori să trimită mașina - respectiv persoana noastră - la București, în timp ce ea se află deja pornită din proprie inițiativă sau datorită unui program preinstalat. Dar conștiința noastră comunică defectuos cu șoferul, iar acesta, la intersectie, o ia spre Constanța, fiindcă așa a înțeles de la conștiință: că ea se așteaptă să ajungă la Constanța.
Conștiința: nu și nu! (vorba bancului). Așa că face tot ce poate să împiedice mașina să se ducă la constanța: fuge dupa ea, o împinge de pe drum, poate ajunge să distrugă și drumul, doar la ceea ce ar fi cel mai simplu, mai ușor și mai sigur se gândește cel mai puțin: să învețe să comunice cu șoferul și să-i arate pe unde trebuie să meargă.
Așa facem și noi inclusiv cu sănătatea noastră: facem tot posibilul s-o împiedicăm să ajungă acolo unde am lăsat-o chiar noi să înțeleagă că ne așteptăm să ajungă: la boli, bătrânețe prematură etc., și apelăm l-a doctori care și ei înțeleg mai puțin decât înțelegem noi limbajul ființei noastre și ne fac mult mai rău, măcelărindu-ne de multe ori, după ce tot ei au determinat dezechilibre majore.

Cea mai importantă grijă a noastră trebuie să fie comunicarea dintre conștiința noastră și ființa noastră. Aici se găsesc toate răspunsurile, la toate întrebările și problemele. Toți cei din afară ne pot oferi prea puțin:cel mai grozav doctor ne poate trata sau scăpa de boală doar în măsura în care a ajuns el însuși la această cunoaștere. Tot ce pot face ceilalți este să ne povestească experiențele prin care au trecut ei înșiși și să ne încurajeze să le trăim pe ale noastre. Dar comunicarea e doar la noi. Unii o numesc CREDINȚĂ. Și ei au mare dreptate. Oricine poate încerca și va vedea ce rezultate surprinzătoare vor apărea cu puțină răbdare...


Comentarii

  1. Superb!
    Încearcă să elimini negaţiile pentru a îi creşte valoarea de impact şi coerenţa mesajului trimis către Conştient, respectiv Subconştient.
    O să îţi trimit mesajul primit de Subconştient, să vezi ce vreau să spun. ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am făcut unele mici modificări, ”pe ici, pe colo, prin părțile esențiale” ...

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

SILVIU POPA - Stiinta Succesului

Am mai cunoscut un OM absolut deosebit. Domnul Dr. Silviu Popa e probabil raspunsul la unele dintre cautarile mele din ultimii ani. Totul merge in directia in care e hotarat sa mearga, viata nu poate fi oprita in cursul ei firesc. Pentru ca acesta e blogul meu, ceea ce postez aici se refera la mine si la existenta mea. Daca cineva gaseste asemanari si preocupari comune, este foarte bine si sunt incantata. Astept chiar feed-back-ul oricui are ceva de impartasit cu mine sau cu altii. Dar si daca nu sunteti interesati de toate lucrurile care ma preocupa pe mine, eu tot la fel imi voi scrie articolele. D-l Dr. Silviu Popa nu mai e, de ceva vreme, un om simplu si obisnuit. Pentru ca a investit mult timp si cantitati imense de energie pentru a deveni persoana interesanta, pozitiva si evoluata care este in acest moment. Am inceput sa invat sa sesizez munca imensa pe care au depus-o oamenii pentru a se autoperfectiona si autodezvolta. Si imi face o placere imensa sa lucrez cu astfel d

RANDURI PENTRU SULAMITA

          Autor: ION MINULESCU                                                     lui Benjamin Fundoianu Sulamita, Sulamita!... Regele-ntelept cinstita-a Trupul tau cu pofta lui... Si-n pamantul Canaan, Ca o floare parfumata de gutui Langa trunciul unui cedru din Liban, Regele-ntelept voit-a Sa-ti inchine Sulamita, Si Coroana, Si viata, Si divina-i Palestina, Caci amanta pentru rege E mai mult ca o Regina!... Dar tu minte n-ai avut... Si cand regele te-a vrut, Din palatul lui cu-o suta de odai Si de terase Ai fugit pe Galaad, Sa-i pasti caprele raioase, Si din stelele ce cad Sa-ti faci vise mincinoase Sub umbrela unui brad... Laudatu-te-au Profetii Si-nteleptul Solomon, Ca pe macii din Saron, Ca pe crinii din Senir, Ca pe graul din Sulem... Dar din laudele toate N-ai cules decat scaietii Si fatidicul blestem Sa nu-i poti fi nici amanta, Nici nevasta... Iata ce-a fost scris la lege! Sulamita, Sulamita, Pentru ce-ai fugit de Rege Si-ai fost

FaceBook… ce caut eu acolo?

Sunt cateva luni de cand cochetez, ma joc cu site-ul FB. Mai timid sau mai insistent, cu Badoo, cu Yahoo Messenger, am incercat sa gasesc niste idei comune, niste linii care sa ne uneasca. Ce cautam de fapt fiecare dintre noi pe aceste retele sociale? Poate daca as reusi sa fac o lista cu ce am gasit eu pe FaceBook, ar fi mai usor sa inteleg si ce cautam de fapt. S-o luam metodic: e un loc de socializare, adica unde intalnesti oameni si interactionezi cu ei.   Asa mi-am facut cativa prieteni noi. Cati vor rezista testului timpului, ramane de vazut. Am postat poze cu mine, mai ales, si cu cei apropiati, pentru a fi vazute de alte cunostinte. Simteam nevoia sa fim admirati de cunostintele mai vechi sau mai noi. Sa primim comentarii admirative si like-uri. Cu alte cuvinte sa fim placuti de ceilalti. De cat mai multi. Postam cand avem timp, chef si imaginatie, ideile pe care dorim sa le impartasim celorlalti. Si asteptam, la fel, sa fim “bagati in seama” de prieteni, sa ne acorde atentia