BLOGUL DE SERVICIU

Într-o scurtă conversaţie, un bărbat întreabă următorul lucru pe o femeie: - Ce tip de bărbat cauţi? Ea rămase un moment tăcută înainte de a-l privi-n ochi şi ii zise: - Vrei să ştii într-adevar? El răspuse: - Da. Atunci începu să zică: - Fiind femeie în acest timp, sunt în poziţia de a-i cere bărbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Plătesc facturile, mă ocup de casă, merg la supermarket, fac cumpărături şi totul fără ajutorul unui bărbat… Îmi pun întrebarea: - Ce poţi tu să aduci în viaţa mea? Bărbatul rămase privind. Gândea cu siguranţă că este vorba de bani. Ea, ştiind ce gândeşte el, spuse: - Nu mă refer la bani. Am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care să lupte pentru perfecţiune în toate aspectele vieţii. El îşi încrucişa braţele, se aseză în fotoliu şi privind-o îi ceru să explice mai în detaliu. Ea zise: - Caut pe cineva care să lupte pentru perfecţiune mentală, pentru că am nevoie de cineva cu care să conversez şi care să mă stimuleze din punct de vedere intel

Stau un timp calma si linistita. Apoi se iveste ceva care ma atentioneaza ca lucrurile nu sunt batute in cuie la stadiul actual, ca ar putea sta si altfel, poate chiar mai bine decat acum… Si incep sa caut altceva. Ceva mai bun, ceva mai interesant, ceva care sa produca mai multa satisfactie si multumire sufleteasca. Un obiectiv nou, o cale noua, un instrument nou, sau chiar un prieten nou. Si lucrurile cauta sa se aseze intr-o noua ordine. Intra intr-un fel de competitie, cautandu-si locul in viata mea. Asa e viata mea structurata: momente de respiro alternand cu momente de zbucium si cautari intense. O permanenta spirala ascendenta. Perioade de acumulari rapide de substanta, urmate de alte perioade de obisnuire cu noile achizitii, destinate sedimentarii si decantarii pana la absorbtia totala. Si relatiile cu prietenii apropiati au urmat cam acelasi traseu: de la punctul de pornire am trecut prin momente de cautari febrile, apoi am ars o vreme, parjolind totul in jur, mai ales pe mine

Sunt cateva luni de cand cochetez, ma joc cu site-ul FB. Mai timid sau mai insistent, cu Badoo, cu Yahoo Messenger, am incercat sa gasesc niste idei comune, niste linii care sa ne uneasca. Ce cautam de fapt fiecare dintre noi pe aceste retele sociale? Poate daca as reusi sa fac o lista cu ce am gasit eu pe FaceBook, ar fi mai usor sa inteleg si ce cautam de fapt. S-o luam metodic: e un loc de socializare, adica unde intalnesti oameni si interactionezi cu ei.   Asa mi-am facut cativa prieteni noi. Cati vor rezista testului timpului, ramane de vazut. Am postat poze cu mine, mai ales, si cu cei apropiati, pentru a fi vazute de alte cunostinte. Simteam nevoia sa fim admirati de cunostintele mai vechi sau mai noi. Sa primim comentarii admirative si like-uri. Cu alte cuvinte sa fim placuti de ceilalti. De cat mai multi. Postam cand avem timp, chef si imaginatie, ideile pe care dorim sa le impartasim celorlalti. Si asteptam, la fel, sa fim “bagati in seama” de prieteni, sa ne acorde atentia

De ce sunt oameni care reusesc si oameni care raman mereu pe loc? Din foarte multe motive, iar unul dintre ele este acela ca reusesc cei care accepta ideea ca sunt niste fiinte intr-o permanenta evolutie si e nevoie sa depuna eforturi sustinute pentru a-si imbunatati calitatile si a se adapta la schimbarile din jurul lor, in timp cei restul, marea majoritate, se lamenteaza cu privire la tot ce ii inconjoara dar omit sa se priveasca pe ei insisi intr-un mod constructiv si sa intreprinda ceva in vederea propriei dezvoltari. Punctul de pornire ar trebui sa fie in educatie, in perceptele morale evocate de parinti si de primii invatatori. Copiii trebuie invatati ca au o multitudine de calitati de care pot sa se foloseasca pentru a evolua pe toate planurile, de la cel personal – social, psihic, moral, emotional etc. – la cel material. Dar calitatile cu care s-au nascut sunt doar instrumentele pe care le au la indemana pe drumul lung al evolutiei. Cu cat vor invata si se vor stradui sa le fo

Sunt cea mai responsabila persoana pe care o cunosc. Nu stiu ce s-o fi intamplat cand a impartit Dumnezeu din cupa cu responsabilitate dar, dintr-un motiv care imi ramane total obscur, a scapat o cantitate mult prea mare in mintea si in sufletul meu. Sau poate ca au dezvoltat prea mult aceasta samanta toti invatatorii mei de-a lungul intregii mele existente. Asa ca am ajuns la varsta asta, care ar trebui sa fie respectabila, si constat ca pe suflet imi stau o gramada de probleme care nu se lasa rezolvate si pe care nu pot nici eu sa le las, la randul meu. Ma simt responsabila pentru ele si mi-e teama ca ar putea evolua rau iar eu nu gasesc raspunsul corect. Uneori totul devine atat de apasator, atat de lipsit de sens, incat as prefera sa plec definitiv, sa ies, trantind usa, din viata tuturor si mai ales din viata mea. Dar imensa responsabilitate pe care o simt pentru cei care depind de mine nu-mi permite sa fac nici macar un pas gresit. Nu-mi pot permite sa renunt la nimic din tot ce

Ma intreb de ce mi-o mai fi dat Dumnezeu atata minte, atata suflet si atata inima? Daca nu era necesar decat o forma draguta, putina culoare si eventual un strop de parfum. Si atasat o hartiuta cu instructiunile de utilizare: a se pastra in conditii cat mai bune, a se intretine cu grija si a se afisa cat mai mult. Nimic in plus. Atat era de simplu. Intr-o singura zi am obtinut confirmarea acestui lucru din cel putin vreo 5 surse diferite. Am plans si m-am gandit cat de gresita a fost lista mea de prioritati. Cum am ajuns sa las in coada listei mersul la coafor, intretinerea aspectului exterior, cand asta trebuia sa fie prima preocupare? Si celelalte daca mai am timp de ele. Daca nu, e suficient si atat. Urmeaza imbracamintea si incaltamintea. Sunt tot prioritati. Constat ca reprezinta cel mai important activ al meu si care ar trebui sa genereze profituri permanente. Si nu e nici macar greu de intretinut. Mintea se cultiva cu mult mai greu. Si rezultatele se obtin intr-un timp mult mai

În faţa votului, un prost este egal cu un deştept. Dar doi proşti nu sunt egali cu doi deştepti, pentru că, din doi deştepti, unul n-o să vină la vot, fiindcă i se pare că totul e lipsit de sens.   Trei proşti nu fac nici atât cât trei deştepti, pentru că, din trei deştepti, unul are probleme existenţiale şi nu vine la vot, iar altul e sigur că o să iasă tot ăia şi n-are sens să se mai ducă.   Patru proşti contra patru deştepţi ?   Exclus! Din patru deştepti, unul n-are Mercedes şi i se pare că n-o să se schimbe nimic, altul ştie el cine o să iasă, iar al treilea preferă să adoarmă la un film bun de cinematecă.   Rahat, asta e democraţia:   100 de deştepti n-or să facă niciodată cât un singur prost care votează !!!

          Autor: ION MINULESCU                                                     lui Benjamin Fundoianu Sulamita, Sulamita!... Regele-ntelept cinstita-a Trupul tau cu pofta lui... Si-n pamantul Canaan, Ca o floare parfumata de gutui Langa trunciul unui cedru din Liban, Regele-ntelept voit-a Sa-ti inchine Sulamita, Si Coroana, Si viata, Si divina-i Palestina, Caci amanta pentru rege E mai mult ca o Regina!... Dar tu minte n-ai avut... Si cand regele te-a vrut, Din palatul lui cu-o suta de odai Si de terase Ai fugit pe Galaad, Sa-i pasti caprele raioase, Si din stelele ce cad Sa-ti faci vise mincinoase Sub umbrela unui brad... Laudatu-te-au Profetii Si-nteleptul Solomon, Ca pe macii din Saron, Ca pe crinii din Senir, Ca pe graul din Sulem... Dar din laudele toate N-ai cules decat scaietii Si fatidicul blestem Sa nu-i poti fi nici amanta, Nici nevasta... Iata ce-a fost scris la lege! Sulamita, Sulamita, Pentru ce-ai fugit de Rege Si-ai fost

Cum as putea sa contest cuiva dreptul de a se fi nascut gata instruit, educat, evoluat, numai bun sa porneasca cu avant in viata, sa reuseasca si sa invete si pe altii sa faca asemeni lui pentru rezultate asemanatoare? Sigur ca in anturajul majoritatii dintre noi se afla astfel de personaje, care au impresia ca lumea ar trebui sa se opreasca putin in loc pentru a-I privi cu atentie si maxima admiratie… Dar, din pacate, eu fac parte dintr-o categorie de persoane care s-au nascut foarte mici si care de la inceputul vietii si pana acum a urmarit constant sa creasca, sa evolueze, sa devina tot mai mult cea mai buna varianta a sa. Am inceput cu gradinita si am continuat cu clasele primare, gimanziale, liceu si chiar universitare. Alt drum mai direct nu am gasit spre propria persoana. Cea care sunt astazi. Sigur ca trebuie sa multumesc Celui de Sus, mamei Natura, dar nu in ultimul rand si parintilor mei, ca mi-au pus In gene o zestre foarte buna, care m-a ajutat sa realizez tot ce mi-am