BLOGUL DE SERVICIU

Sunt cea mai responsabila persoana pe care o cunosc. Nu stiu ce s-o fi intamplat cand a impartit Dumnezeu din cupa cu responsabilitate dar, dintr-un motiv care imi ramane total obscur, a scapat o cantitate mult prea mare in mintea si in sufletul meu. Sau poate ca au dezvoltat prea mult aceasta samanta toti invatatorii mei de-a lungul intregii mele existente. Asa ca am ajuns la varsta asta, care ar trebui sa fie respectabila, si constat ca pe suflet imi stau o gramada de probleme care nu se lasa rezolvate si pe care nu pot nici eu sa le las, la randul meu. Ma simt responsabila pentru ele si mi-e teama ca ar putea evolua rau iar eu nu gasesc raspunsul corect. Uneori totul devine atat de apasator, atat de lipsit de sens, incat as prefera sa plec definitiv, sa ies, trantind usa, din viata tuturor si mai ales din viata mea. Dar imensa responsabilitate pe care o simt pentru cei care depind de mine nu-mi permite sa fac nici macar un pas gresit. Nu-mi pot permite sa renunt la nimic din tot ce

Ma intreb de ce mi-o mai fi dat Dumnezeu atata minte, atata suflet si atata inima? Daca nu era necesar decat o forma draguta, putina culoare si eventual un strop de parfum. Si atasat o hartiuta cu instructiunile de utilizare: a se pastra in conditii cat mai bune, a se intretine cu grija si a se afisa cat mai mult. Nimic in plus. Atat era de simplu. Intr-o singura zi am obtinut confirmarea acestui lucru din cel putin vreo 5 surse diferite. Am plans si m-am gandit cat de gresita a fost lista mea de prioritati. Cum am ajuns sa las in coada listei mersul la coafor, intretinerea aspectului exterior, cand asta trebuia sa fie prima preocupare? Si celelalte daca mai am timp de ele. Daca nu, e suficient si atat. Urmeaza imbracamintea si incaltamintea. Sunt tot prioritati. Constat ca reprezinta cel mai important activ al meu si care ar trebui sa genereze profituri permanente. Si nu e nici macar greu de intretinut. Mintea se cultiva cu mult mai greu. Si rezultatele se obtin intr-un timp mult mai