SILVIU POPA - Stiinta Succesului

Am mai cunoscut un OM absolut deosebit. Domnul Dr. Silviu Popa e probabil raspunsul la unele dintre cautarile mele din ultimii ani. Totul merge in directia in care e hotarat sa mearga, viata nu poate fi oprita in cursul ei firesc.

Pentru ca acesta e blogul meu, ceea ce postez aici se refera la mine si la existenta mea. Daca cineva gaseste asemanari si preocupari comune, este foarte bine si sunt incantata. Astept chiar feed-back-ul oricui are ceva de impartasit cu mine sau cu altii. Dar si daca nu sunteti interesati de toate lucrurile care ma preocupa pe mine, eu tot la fel imi voi scrie articolele.

D-l Dr. Silviu Popa nu mai e, de ceva vreme, un om simplu si obisnuit. Pentru ca a investit mult timp si cantitati imense de energie pentru a deveni persoana interesanta, pozitiva si evoluata care este in acest moment. Am inceput sa invat sa sesizez munca imensa pe care au depus-o oamenii pentru a se autoperfectiona si autodezvolta. Si imi face o placere imensa sa lucrez cu astfel de oameni, ei sunt cei cu care as vrea sa relationez si impreuna cu care ma simt in siguranta, respecatata si apreciata. Si vad ca apar tot mai multe astfel de persoane in viata mea, pe masura ce si eu imi continuu evolutia. Trebuie sa am grija sa le fac loc langa mine si sa le ofer si eu interesul, respectul, recunostinta, ajutorul si sprijinul meu, asa cum primesc si din partea lor.

Toate vin la timpul lor. Simt ca acum e timpul sa invat tot mai multe lucruri despre ceea ce ne ajuta sa innaintam cu viteza si ceea ce ne retine si ne trage inapoi. Unele lucruri par total noi, in timp ce altele le-am mai intalnit sub alte forme in alte momente din viata. Au inceput sa se aseze si sa alcatuiasca un tot, ca piesele dintr-un puzzle imens.

Deja constientizez destul de clar o parte din pasii pe care trebuie sa-I urmez pentru a fi cat mai aproape de cea mai buna varianta a mea. Pana acum am considerat ca daca in urma fiecarui gest de autotperfectionare a rezultat o crestere cat de mica, rezultatul total fiind pozitiv, totul este OK. Dar acum simt ca nu mai este suficient sa fiu doar ceva mai buna. Trebuie sa depun eforturi mai sustinute sa ma ridic mult mai sus, la inaltimea darurilor extraordinare cu care am fost inzestrata. Daca n-o voi face si voi lasa lenea sa puna stapanire pe viata mea, eu nu voi fi atat de fericita pe cat as putea fi, iar copilul meu nu va primi exemplul pozitiv pe care merita sa-l primeasca.

Si cred ca aceasta motivatie va fi suficienta cat sa ma tina in picioare inca niste ani de acum inainte.