O altă idee și-a
găsit locul în mintea mea de puțină vreme. Am mai ținut-o pe aproape, căutând
să-i dau o formă ceva mai clară și mai ușor de înțeles pentru cei mai mulți
oameni, dar acum prefer să o las să zboare...
După cum știm cu toții, toate
lucrurile din univers fac parte dintr-o anumita categorie (una sau mai multe,
dar măcar într-o anumită categorie tot pot fi încadrate).
Dar și categoriile sunt tot lucruri.
Deci, conform primei afirmații, categoriile fac și ele parte, la randul lor,
din alte categorii, mai generale, pe un nivel superior de ierarhizare sau
clasificare.
Așadar, dacă aplicăm algoritmul de
mai sus de suficient de multe ori, ar trebui să ajungem în final la o singură
categorie, deci un singur lucru. UNUL.
Doar că, din ceea ce cunoaștem noi,
există o infinitate de lucruri, deci o infinitate de categorii, și ar fi
practic imposibil, la nivelul de dezvoltare atins de noi în prezent, să facem
toate clasificările necesare pentru a ajunge la acel UNU. Totuși, simplul fapt
că am ajuns să putem privi lucrurile din această perspectivă constituie un pas
imens în înțelegerea existenței în totalitatea și unicitatea sa.
În funcție de puterea de înțelegere
a fiecăruia dintre noi, se pot privi toate lucrurile cu care avem de-a face de
pe un nivel superior, acela al categoriei în care acestea se încadrează în mod
direct. Apoi, mai urcăm o treaptă, prin prisma faptului că respectiva categorie
se încadrează și ea într-o altă categorie mai largă, pe care, la rândul ei, o
putem studia. Iar procesul se poate relua de pe orice nivel ne aflăm la un
moment dat al existenței și evoluției noastre.
Probabil că vom trăi suficient de
mult încât să ajungem să cunoaștem acel UNU doar dacă reușim să acceptăm faptul
că, în final, cunoașterea vine prin credință, aceasta fiind limbajul de
comunicare al Creației cu noi, elemente ale Creației.
Viziunea ta este corectă!
RăspundețiȘtergereFelicitări!
Pot spune că există o metodă arhi-cunoscută, care îţi permite să VIZUALIZEZI acest Adevăr fundamental, tocmai descris aici!
Metoda, se numeşte... POST.
Totuşi, după mulţi ani de post şi multe descoperiri, am ajuns la concluzia că POSTUL trebuie ţinut sub îndrumarea unui instructor, a uni om care FACE AŞACEVA şi CUNOAŞTE DRUMUL.
Altfel, se poate termina foarte neplăcut o aventură solitară.
Mulțumesc pentru comentariu și pentru apreciere. Continuu să consider că de la cursul tău mi se trage ”nevoia” tot mai acută de a trage concluzii la ceea ce gândesc și a așeza ideile în cuvinte. Chiar dacă abilitatea de a gândi mult și profund e moștenită și educată încă din primii ani de viață, meritul tău rămâne întreg!
ȘtergereÎn ceea ce privește POSTUL, recunosc că aici încă mai am de învățat. În copilărie insista bunica mea să postim cel puțin 1-2 săptămâni în fiecare post și de atunci am renunțat la ideea asta. În viitor ma gândesc serios să văd ce și cum, dar deocamdată experiența mea e cam zero pe această zonă.
Ștergere