Stau un timp calma si linistita. Apoi se iveste ceva care ma atentioneaza ca lucrurile nu sunt batute in cuie la stadiul actual, ca ar putea sta si altfel, poate chiar mai bine decat acum…
Si incep sa caut altceva. Ceva mai bun, ceva mai interesant, ceva care sa produca mai multa satisfactie si multumire sufleteasca. Un obiectiv nou, o cale noua, un instrument nou, sau chiar un prieten nou. Si lucrurile cauta sa se aseze intr-o noua ordine. Intra intr-un fel de competitie, cautandu-si locul in viata mea.
Asa e viata mea structurata: momente de respiro alternand cu momente de zbucium si cautari intense. O permanenta spirala ascendenta. Perioade de acumulari rapide de substanta, urmate de alte perioade de obisnuire cu noile achizitii, destinate sedimentarii si decantarii pana la absorbtia totala.
Si relatiile cu prietenii apropiati au urmat cam acelasi traseu: de la punctul de pornire am trecut prin momente de cautari febrile, apoi am ars o vreme, parjolind totul in jur, mai ales pe mine insami, dupa care a ramas doar jarul fierbinte inauntru, domolit si uneori acoperit de cenusa, dar gata oricand sa se transforme din nou intr-o flacara luminoasa. Cine stie ca a lasat grauntele de foc in sufletul meu, va sti intotdeauna si cum sa-l reaprinda.
Pentru ca la un nivel din ce in ce mai inalt, totul se repeta…
Comentarii
Trimiteți un comentariu